Română
Español
English
Introspecții
În fiecare noapte își face introspecția. Acea operație a sufletului fără anestezic, simțind tăișul bisturiului cum taie adânc, căutându-și scopul existenței. Există numai două anestezice. Unul fiind între coapsele unei femei frumoase, pe care nu dorește sa o revadă apoi, ea reprezentând o simplă distracție de la ceea ce își dorește cu adevărat. Cel de-al doilea fiind o sticlă de ceva, care îi va lăsa doar un gust amar și îl va cufunda mai adânc în gândire. Acele gânduri catastrofice care îi macină fiecare secundă a existenței sale puerile. A renunțat de mult la speranța că într-o zi se va simți bine. Își dorește doar uitarea. Singura șansă pentru un nou început, singura scăpare din acest edificiu al suferinței. A ajuns la saturație, simte că nu își găsește locul în această lume, tânjind după ceva mai mult. Chiar și înconjurat de oameni simte singurătatea. Trăieste într-o obscuritate covârșitoare. Sentimentele i se atrofiază, rănile lăsate de bisturiu par să nu se mai vindece vreodată, ba mai mult, se înmultesc în fiecare noapte nedormită. În fiecare noapte bântuită de dialoguri, dar mai ales de monologuri imaginare, de regrete și remușcări.