Română
Español
English
Momente
În momentul acela ura devenise singura realitate absolută, pe care o înțelesesem pe deplin. O simțeam cum crește precum un parazit, fiind aproape de a atinge apogeul, distrugând orice urmă de dragoste, orice urmă de bunătate din sufletul meu ce devenise deja o ruină. Nu mai exista nici alb, nici negru, nici puritate, nici impuritate. Totul devenise un cenușiu incomparabil de sumbru, singura diferență perceptibilă fiind dată de nuanța acestuia.
Îmi uram condiția umană. De ce nu aș fi făcut-o? Oamenii reprezentau în acel moment doar niște creaturi abominabile, capabile numai de ură și dispreț, egoiste și incapabile de sentimente cărora de-a lungul timpului le-a căutat diverse definiții. Niște sentimente pe baza cărora diverși artisti au creeat adevărate opere magice, dar, cu toate acestea, păreau a fi doar pentru niște ființe transcedentale, pentru oameni reprezentând o himeră.
Uram faptul că începusem să devin tot ceea ce detestam și că mă aflam în fața imposibilității de a-mi păstra firea care mă definise până atunci. Era sufocant, paradoxal această ură reprezenta izvorul ce îmi alimenta sufletul, era singura sursă ce mă mai ținea în viată.